În jurul anului 1300 încep lucrările la construcția bisericii evanghelice lutherane săsești din Șeica Mare. Biserica purta hramul ,,Sfântul Martin'' și a fost construită la început ca o bazilică romano-catolică. Ulterior biserica a fost fortificată și decorată în stil gotic. În plin ev mediu, având în vedere nevoia de apărare împotriva unor năvălitori străini, se construiește un zid de apărare prevăzut din loc în loc cu turnuri (sec. al XV-lea).

În secolul următor ( XVI) este construit un etaj de luptă pentru a cărui rezistență au fost adăugate contraforturi care pot fi văzute și astăzi. Pe această parte a bisericii se poate citi anul 1563.

Biserica avea și o închisoare cuprinsă în zid.

Ca toate bisericile săsești, biserica evanghelică din Șeica Mare a fost dotată cu o orgă care avea un manual și 12 registre, orgă care a fost construită în anul 1839 de către doi meșteri din Biertan

Castanii comestibili de la Buia este o arie protejată de mărime mică la nivelul ţării aflată în regiunea biogeografică continentală, la latitudinea de N 45.0105166 şi longitudinea de E 24.0123638. Situl se afla în regiunea Centru, între localităţile Buia şi Mighindoala, în judeţul Sibiu. 

Departe de ochii turiștilor, pe o pajiște din apropierea satului Buia, se găsesc peste 40 de castani comestibili. O priveliște unică în această parte a țării. Plantați în urmă cu aproximativ 200 de ani, de familia Bolyai, arborii au rezistat până în zilele noastre și acum sunt protejați prin lege.

Istoria castelului începe în secolul al XIV-lea, construit de Gaspar Bolyai in 1340, castelul a trecut în timp în posesia mai multor proprietari, în mare parte nobili maghiari (familia Bathory, familia Tholdy, etc). În semn de recunostinta, Mihai Viteazul primește castelul de la Sigismund Bathory în anul 1598, iar dupa bătălia din Șelimbar din anul 1599, acesta va petrece cateva nopti aici.

In vremurile de demult, castelul era inconjurat de ziduri fortificate prevazute cu turnuri de aparare iar curtea avea forma patrata. Interiorul era compus din sali pentru petreceri, 12 camere de locuit si din alte incaperi folosite pentru depozitarea munitiei si a tunurilor de aparare. In partea dreapta se gasea un turn iar in incinta ansamblului nobiliar, in partea stanga, capela castelului, o biserica de dimensiuni similare cu ale unei biserici obisnuite din sat. Astazi, se mai pot observa urme ale picturilor de pe peretii vechiului lacas, dar si urmele ferestrelor si ale zidurilor exterioare asemanatoare cu ale bisericilor fortificate din zona. Din capela, se spune ca pornea un tunel subteran de aproximativ 5 km care facea legatura cu satul Mighindoala.

Canionul Mihăileni (monument al naturii cunoscut și sub denumirea de "Râpa lui Brod" sau Pârâul lui Brot), este o arie protejată de interes național situat în sudul Transilvaniei, pe teritoriul județului Sibiu.

Situată pe colina Burgbasch,  fortificația de la Slimnic (Stolzenburg) avea menirea să apere drumul Sibiu - Mediaș. Cetatea se desfășoară în direcție nord - sud deasupra întregii coline. Partea cea mai veche este o capelă gotică cu cor poligonal plat, peste care se ridică turnul clopotniță pe trei nivele.